✒ Lidia Ivanov, redactor-șef

Moscova-inima Rusiei

"Câmpie-a Moscovei iubite

În care-n anii de-nflorite

Pierdeam stingher atâtea clipe aurite

Fără necazuri şi-ngrădiri" - A.S.Puşkin

Ies din aeroport, lăsând vântul să-mi răcorească obrajii rumeni de bucuria şi emoția întâlnirii cu ceea ce aş putea eu numi "acasă". Trag aer în piept și calc pe zăpada atât de albă, încât urma pașilor mei parcă nu s-ar mai întoarce niciodată. Doi ochi albaștri, tipic rusești, mă privesc așteptând să mă ducă la hotel, dar parcă nu aș mai vrea să merg ; mă ține în loc emoția întâlnirii cu orașul visurilor mele, orașul de care sunt sufletește strâns legată.

Moscova este viață și locul unde fiecare clădire este un monument și fiecare piatră este istorie, o punte dintre trecut și prezent, culturii eterne unde fiecare loc spune necontenit, oricărui om dornic să asculte, povestea sa, orașul de unde literatura universală a primit nenumărate comori și care continue să pregătească oameni de succes. Plimbându-te prin acest oraș-erou, a cărui nume răsună cu un volum ce trădează atmosfera liniștită a acestuia, ai putea să îți imaginezi cum Anna Karenina se îndreaptă către bal, cu rochia de brocart presărată cu praf de stele de gheață sau pe Pușkin alături de soția sa, pășind prin Arbatul de cristal admirând tabloul creat de natura care mereu l-a inspirat, tocmai pentru că în Moscova vei regăsi încă atmosfera boemă din trecut și din romanele marilor scriitori.

Îmbrac tremurând cojocul, căciula și mănușile groase deoarece vremea, pare a semăna foarte tare cu cea din basmele populare. Ies din hotel și îmi port lin trupul protejat de îmbrățișările înghețate ale vântului către metrou pentru a-mi începe călătoria rătăcitoare printre clădirile care privesc cerul cum varsă lacrimi înghețate. Îmi imaginez că nu prea ai putea să te lovești des cu sentimentul vizitării unui muzeu când intri în metrou, dar am rămas la ideea că "nu cred până nu văd" la zărirea unor adevărate bijuterii arhitecturale- Mayakovskaya, Arbatskaya, Belaruskaya ...

Continui călătoria mea până la Piața Roșie. De cum scot capul la lumină după o călătorie prin muzeul subteran, silueta Kremlinului ma salută solitar, roșu ca și obrajii mei. În interiorul "orașului în oraș", din depărtare se observă mai multe cupole colorate parcă din Hansel și Gretel, dar va asigur, nu sunt din turtă dulce. Grăbesc pasul timid și sfios să văd ce comoară își înalță cupolele spre cer. Drumul meu creat de magazinele cu suveniruri felurite unde chipuri vesele ale păpușiilor Matrioșka zâmbesc cu ochi strălucitori către mine duce către adevărată operă de artă - Catedrala Sf. Vasile. Zărirea în premieră a acestei clădiri stat de emblematice pentru Moscova vine pe la pachet cu un gol în stomac și un nod în gât. Parcă nu cred ca ma aflu aici, văzând frumusețea orbitoare a acesteia doar în paza impunătoare de pe peretele camerei mele.

Nu pot vorbi despre Moscova fără măcar sa aduc aminte de importanța culturală a acestui oraș-erou. Astfel, îmi îndrept pasul către centrul cultural, anume piața teatrală. Silueta impunătoare a Teatrului Balșoi pare că spune o poveste despre vremurile când mersul la operă era apogeul vieții sociale, alături de participarea la baluri. Aici, orice operă prinde viață, iar fiecare concert simfonic sau spectacol de balet aduce, datorită frumuseții, lacrimi pe chipul celor care au intrat în lumea de basm din interiorul teatrului.

Gândul meu zboară, iar pasul mă poartă către Galeria Tretyakov. Pe drum mă las atrasă de legendara piesă din folclor, "Kalinka", ce mă poartă către câțiva studenți care cântă și dansează îmbrăcați în costume populare. Intru ușor în jocul lor și, după ce programul artistic ia sfârșit, plec cu mai multe cunoștințe despre cultură și folclor.

Clădirea tipică, ca în basme, ne vorbește despre extraordinara muncă a arhitecților și pictorilor care au făcut Galeria Tretyakov un spațiu al valorilor, un spațiu în care, să te uiți la un tablou, nu înseamnă doar sa admiri, ci să simți ceea ce a vrut autorul sa transmită prin acesta.

Aș putea să înșiruiesc la nesfârșit multe nume de atracții, oameni de valoare, dar astfel v-aș răpi șansa să descoperiți ce are Moscova de arătat.

Una din dorințele mele a fost să pot călca pe meleagurile mele strămoșești, iar această dorință a ajuns la nivelul realității.

Întâlnirea mea cu Moscova a avut loc când an participat la olimpiada internațională de limba și literatura rusă care a unit prin intermediul iubirii față de limba și cultura rusă, mulți tineri. Am fost plăcut surprinsă să descopăr cum rușii trăiesc în armonie împreună și cum aceștia acceptă pe oricine este dornic sa descopere mai multe despre istorie și cultură. Deși am luat doar mențiune la nivel internațional doi ani la rând ceea ce m-a bucurat a fost să văd că munca depusă nu a fost în zadar. Onoarea de a fi printre cei mai buni și să poți vorbi cu ei în limba ta maternă, asta este ceea ce contează și ceea ce olimpiada vrea sa accentueze.

După aceasta olimpiadă, am ajuns la concluzia că este minunat să fii diferit și indiferent în ce colț al lunii te-ai afla, rădăcinile tale își pun amprenta asupra existenței tale.